Nu este El fiul tamplarului? (18 iunie 2012)

Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui. (Luca 4,22)
Isus fusese de multe ori împreună cu părinţii şi cu fraţii Săi să Se închine în sinagoga din Nazaret. De aceea, când S-a întors acasă, în perioada de la începutul lucrării Sale de predicare şi vindecare, entuziasmul ajunsese la cote maxime. În Sabatul acela, în sinagoga din localitate, lui Isus I s-a cerut să citească din sulul cărţii lui Isaia, capitolul 61,1.2. După ce a înapoiat sulul, Isus a început să vorbească. În cuvintele Sale era o putere pe care închinătorii nu o mai simţiseră până atunci. Dar, când le-a spus că Scriptura pe care tocmai o citise se împlinea atunci sub ochii lor, ascultătorii au fost nevoiţi să se uite la ei înşişi şi s-au simţit ofensaţi. Ei au început să se întoarcă împotriva lui Isus. Cum era posibil ca El să fi e Mesia? El nu era altcineva decât fi ul tâmplarului. Cu cât Isus vorbea mai mult, cu atât ei erau mai furioşi. Necredinţa i-a condus la ostilitate şi la violenţă deschisă. Ei L-au scos din sinagogă şi L-au dus pe marginea unei prăpastii ca să-L arunce de acolo, însă îngerii au intervenit şi L-au ascuns de privirile lor. Şi astăzi există oameni cărora le vine greu să accepte adevărul şi să facă distincţie între adevărata măreţie şi aparenţe. Un gând inspirat: „Adevărul nu era popular în zilele lui Hristos. Nu este popular nici în zilele noastre. N-a fost popular de când Satana a rostit pentru prima oară minciuni care să-l ducă pe om la înălţare de sine. Nu găsim şi noi azi teorii şi învăţături care n-au nicio temelie în Cuvântul lui Dumnezeu? Oamenii se agaţă de ele cu aceeaşi încăpăţânare cu care se agăţau iudeii de tradiţiile lor.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 242) Mesajul zilei: Mândria spirituală este duşmanul declarat al adevărului. Dacă închidem ochii înaintea adevărurilor incomode, ne autoamăgim; adevărul nu se schimbă.
18/06/2012