Marturisirea pacatelor (16 mai 2012)

Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. (Proverbe 28,13)
Condiţiile pentru a primi îndurarea lui Dumnezeu sunt simple, drepte şi rezonabile. Domnul nu ne cere să facem ceva spectaculos ca să fim iertaţi. Pelerinajele lungi şi obositoare sau penitenţele dureroase nu pot să ne recomande înaintea unui Dumnezeu iubitor şi iertător. El este dornic să ne ierte mai mult decât suntem noi dispuşi să ne cerem iertare! Cei care nu şi-au mărturisit greşeala şi care nu şi-au umilit sufl etul înaintea lui Dumnezeu prin pocăinţă nu au îndeplinit prima condiţie a primirii înaintea Sa. Dacă nu ne-am mărturisit păcatele, având oroare de ele, cu umilinţă adevărată a sufletului şi cu duhul mâhnit, înseamnă că nu am căutat niciodată în mod real iertarea de păcate. Iar dacă nu am căutat-o niciodată, nu am găsit niciodată pacea pe care Dumnezeu aşteaptă să ne-o ofere. El ne-a dat îndrumări clare în această privinţă. Mărturisirea păcatului – publică sau personală – trebuie să fi e din inimă şi exprimată de bunăvoie. Nu trebuie să fie făcută neglijent sau uşuratic, nici obţinută cu forţa de la cineva care nu-şi dă seama că a păcătuit. Adevărata mărturisire este întotdeauna precisă şi recunoaşte păcatul în mod concret. Unele păcate trebuie mărturisite numai înaintea lui Dumnezeu; altele, înaintea persoanei faţă de care am păcătuit. Altele pot fi de natură publică şi trebuie mărturisite în public. Dar orice mărturisire trebuie să fi e specifi că şi la subiect, recunoscând cu exactitate păcatele comise. Un gând inspirat: „Când păcatul distruge în om simţul moral, cel greşit nu mai sesizează defectele caracterului său şi nici nu mai conştientizează imensitatea îngrozitoare a păcatului pe care l-a comis şi, dacă nu se supune puterii convingătoare a Duhului Sfânt, el va rămâne într-o stare de parţială orbire faţă de propriul păcat. Atunci, mărturisirile lui nu sunt sincere şi stăruitoare. Pentru fi ecare recunoaştere a vinovăţiei, el adaugă o justifi care şi îşi scuză comportamentul, declarând că, dacă nu s-ar fi afl at în anumite împrejurări, nu ar fi făcut faptele pentru care este mustrat.” (Calea către Hristos, pag. 40) Mesajul zilei: Dumnezeu răspunde întotdeauna atunci când ne mărturisim păcatele cu sinceritate. Biblia ne spune clar că, dacă ne mărturisim păcatele, El ne iartă (vezi 1 Ioan 1,9).
16/05/2012