Veghetorul nevazut (25 aprilie 2012)

Ţine-ţi darurile şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea şi i-o voi tâlcui. (Daniel 5,17)
Datorita nesabuintei si slabiciunii lui Belsatar, nepotul lui Nabucodonosor, mândrul Babilon se afla în pragul caderii. Desi avusese atâtea ocazii în care sa afl e despre relatia dintre Daniel si bunicul lui, iubirea fata de placeri si înaltarea de sine au avut o infl uenta mai mare asupra lui Belsatar decât cea ce stia despre Daniel si Dumnezeul lui. Desi armatele vrajmase ale mezilor si persilor împresurasera cetatea, Belsatar se simtea la adapost între zidurile puternice ale Babilonului. El le-a dat „un mare ospat celor o mie de mai-mari ai lui” (Daniel 5,1) si s-a desfatat într-o petrecere zgomotoasa. A baut, împreuna cu oaspetii lui, din vasele de aur si de argint pe care le luase bunicul lui din templul evreilor. În toiul petrecerii, a aparut o mâna misterioasa care a scris pe perete niste litere necunoscute. Râsetele s-au oprit brusc. Oaspetii s-au îngrozit, dar cel mai îngrozit dintre toti era Belsatar. Nimeni nu putea sa descifreze scrierea de pe perete. În momentul acela, regina-mama si-a adus aminte de Daniel, care a fost chemat imediat. Înainte sa priveasca la scrierea necunoscuta, Daniel i-a amintit lui Belsatar de experientele bunicului sau si l-a mustrat pentru faptele lui rele. Apoi s-a întors spre scrierea de pe perete si le-a spus ascultatorilor îngroziti ca Babilonul va fi cucerit în curând de catre mezi si persi. Pe când se aflau cu totii în sala de ospat, a ajuns la împarat vestea ca mezii si persii intrasera deja în cetate. Un gând inspirat: „În acea ultima noapte de nebunie, Belsatar împreuna cu capeteniile umplusera masura vinovatiei lor si a vinovatiei împaratiei caldeene. Mâna protectoare a lui Dumnezeu nu mai putea îndeparta nenorocirea care era gata sa vina. […] Din cauza unei pervertiri ciudate a inimii omenesti, în cele din urma, Dumnezeu a socotit necesar sa dea sentinta irevocabila. Belsatar avea sa cada, iar împaratia lui urma sa treaca în alte mâini.” (Profeti si regi, pag. 530) Mesajul zilei: Dumnezeu nu ne părăseşte atâta timp cât mai există în inima noastră dorinţa de a răspunde la invitaţiile Lui repetate. Dar nici nu ne va forţa să-L primim.
25/04/2012