Gândul Săptămânii

     Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! (Mat 5,9)

Noi, adventiștii de ziua a șaptea, căutăm ca, prin Harul Domnului, să avem pace în suflet și să trăim în pace cu frații de credință (1 Tes. 5,13) și cu toți oamenii (Rom 12,18). Având în vedere, însă, cuvintele fericirii a șaptea, noi înțelegem că trebuie să facem un pas mai departe și să lucrăm pentru ca, acolo unde nu este pace, să fie pace. Sunt mulți oameni învrăjbiți, sunt comunități dezbinate. Înțelegem că Tatăl nostru ceresc ne cere să fim împăciuitori și, ca unii care vrem să fim „chemați fii ai lui Dumnezeu”, vrem să fim mai activi în a face pace acolo unde este discordie, vrem să fim împăciuitori. Ca şi creştini, avem mijloace limitate de a interveni în problemele majore ale societăţii. Dar putem susţine constant pacea. Putem demonstra în biserica noastră şi în relaţiile din cadrul comunităţii că Hristos are puterea de a rezolva orice fel de divergenţe: personale, politice sau etnice. Uneori aceasta înseamnă asumarea unor riscuri, îndepărtarea de zona de confort, şi prundență pentru a evita pângărirea bisericii chiar şi cu „aroma” politicii. Dar dificultățile nu ne scuză de responsabilitatea creştină fundamentală de a învăţa și pe alții pacea, de a modela armonia comunității în care trăim. Să nu uităm că atunci când este vorba despre împlinirea poruncii lui Hristos de a fi conciliatori, tăcerea poate fi la fel de rea ca şi rostirea cuvintelor greşite. În faţa răului, tăcerea reprezintă complicitate la ceea ce este greşit, putând fi o armă mortală atunci când acţionează ura. De aceea, să arătăm prin acţiunile noastre că ne opunem oricărei acţiuni care instigă la ură şi violenţă.

   pastor Viorel Dima

"Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită".

Romani 12:2

Ultimele predici